Tinerete trecuta

Poze vechi, scrisorele delicat aranjate cu o grija feciorelnica, scrise de o mana tremuranda si vesnic indragostita. Au trecut ani si ani peste ele, dar inca emana acel parfum al vremurilor trecute si al iubirii sincere, protejata de ochii scrutatori ai timpului. Ce vremuri frumoase cand ii ingaduiai sufletului sa viseze si sa se exprime, pictandu-l pe o foaie veche, galbena, roasa de atatea dimineti petrecute impreuna cu el, de atatea seri in care adormeai asteptandu-l.
Iti amintesti, mama?

Mara si Mihai(II)

Ii placea sa adoarma langa Mihai. Sa stea sub patura. Impreuna. Cu capul pe pieptul lui. Fara sa vorbeasca. Cu nasul in parul ei. Cu degetele cutreierandu-i nestingherite fiecare centimetru din corp. Cu ochii lui mici si privirea senina care ii urmarea fiecare miscare. Ii placea cand ii desena pe spate cele 3 cercuri. Era secretul lor, erau cercurile lor. Ii desenase si ea, odata, ceva pe spate. Niste litere aruncate si o particica din ea.
Ii placea sa se trezeasca in bratele sale. Sa ii spuna cat de frumoasa e dimineata.Ii placea mutrita lui somnoroasa si vocea usor ragusita. Ii placea ca se trezea inaintea ei si o saruta pana cand incepea sa se pisiceasca si sa deschida putin un ochi. Ii placea ca atunci cand adormea din nou, ii masa usor spatele si se juca in parul ei ravasit. Statea minute in sir sa o priveasca. Statea ore in sir in bratele lui. Zambind.
Le placea Vama. Ascultau Vama. Cantau Vama. Ii placea cand o tinea in brate si statea cu capul pe umarul lui in timp ce conducea. Noaptea. Ii placea noaptea. Orasul parea impacat,iar ei singuri. Putea fi ea. Puteau fi ei.
Hand in hand.
.
.
.
-Esti a mea, Mara!