Nu sunt prea reușite, vocea nu e lucrata, nu e puternica, respirația nu e tocmai buna, sunetul nu e de calitate. Sunt doar chestii cu care îmi mai ocup timpul din când în când și nu am intenționat vreodată sa le fac publice. Dar am zis de ce nu?!
Si pentru a înlătura orice alt dubiu, da, e vocea mea.
Arhivele autorului pentru
17
Apr
12
Play!
11
Apr
12
Revenire
Il iubea. Il iubea inca de cand isi desenase gandurile pe spatele lui . Il iubea inca de cand isi ghicisera unul altuia gandurile pe un geam aburit. Era al ei si ea era a lui. Isi apartineau, asa spusesera odata.
Ii lipsea. Dorise sa arunce toate ceasurile doar, doar se va opri timpul in loc si va uita de ei. Dulce uitare. Dulce abandon in bratele lui. Regreta ca nu o facuse, ca nu incercase macar sa scape de ticaitul ala amenintator.
Furtuni si valuri peste valuri. Inca erau 2. Si il iubea in fiecare dimineata mai mult. Mii de chestii ii zvacneau din inima. El ii zvacnea din inima si ii alerga nestingherit prin artere. Mereu. De fiecare data cand il vedea, de fiecare data cand se gandea la el, de fiecare data cand ii zambea, de fiecare data cand ii simtea parfumul.
Ce nu stia el e ca si dupa ce trecuse atata timp, dupa ce trecusera 10800 ore de cand erau impreuna, ei inca ii mai tremurau picioarele cand cobora scarile sa-l intalneasca, ca inca ii mai aparea un zambet tamp pe fata cand se gandea la el, ca inca ii tresarea inima cand o suna, ca inca o treceau fiori pe sira spinarii cand o saruta. Ce nu stia el e ca dupa atata timp era la fel de incantata sa il vada cum e un copil mic cand vede o jucarie intr-o vitrina. Ce nu stia el e ca inca era agitata si nerabdatoare cand trebuia sa-l vada. Ce nu stia el e ca atunci cand ploua simtea o nevoie teribila sa fie in bratele lui.
Era constient insa de faptul ca il iubeste. Insa nu stia cu ce intensitate.
Like this:
05
Feb
12
Sa porti un trup de femeie
Adrian Paunescu – Cantec Femeiesc
Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…
Adrian Paunescu – Durere femeiasca
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati.
Like this:
31
Ian
12
Tinerete trecuta
Iti amintesti, mama?
Like this:
12
Ian
12
Mara si Mihai(II)
Ii placea sa adoarma langa Mihai. Sa stea sub patura. Impreuna. Cu capul pe pieptul lui. Fara sa vorbeasca. Cu nasul in parul ei. Cu degetele cutreierandu-i nestingherite fiecare centimetru din corp. Cu ochii lui mici si privirea senina care ii urmarea fiecare miscare. Ii placea cand ii desena pe spate cele 3 cercuri. Era secretul lor, erau cercurile lor. Ii desenase si ea, odata, ceva pe spate. Niste litere aruncate si o particica din ea.
Ii placea sa se trezeasca in bratele sale. Sa ii spuna cat de frumoasa e dimineata.Ii placea mutrita lui somnoroasa si vocea usor ragusita. Ii placea ca se trezea inaintea ei si o saruta pana cand incepea sa se pisiceasca si sa deschida putin un ochi. Ii placea ca atunci cand adormea din nou, ii masa usor spatele si se juca in parul ei ravasit. Statea minute in sir sa o priveasca. Statea ore in sir in bratele lui. Zambind.
Le placea Vama. Ascultau Vama. Cantau Vama. Ii placea cand o tinea in brate si statea cu capul pe umarul lui in timp ce conducea. Noaptea. Ii placea noaptea. Orasul parea impacat,iar ei singuri. Putea fi ea. Puteau fi ei.
Hand in hand.
.
.
.
-Esti a mea, Mara!
29
Dec
11
Devastating
Iubirea chiar e “devastating”. La propriu si nu in modul frumos cu care ma obisnuisem pentru o perioada buna de timp. Simplu, dur, brut. Sentimentul e frumos, purtatorii il strica!
Like this:
24
Dec
11
Love has to be devastating
Devastatoare, ravasitoare, tulburatoare pana la extaz, dar nu pustiitoare. Mereu la un pas de confuzie, totusi niciodata obscura. Incurcata, zapacita pana la metastaza, nelipsita de o orientare abstracta. Invaluitoare, ametitoare si amara ca un pahar de whiskey. Nelipsita, dar mereu indepartata. Dezastruos de imperfecta, simpla in complexitatea ei, usor diafana. Vijelioasa ca un uragan, te lasa fara judecata si fara vaz. Acaparatoare, nebuna, vulcanica, insetata, mereu zbuciumata. Asurzitoare pentru ei, muta pentru ceilalti. Dulce, linistitoare si racoritoare ca o ploaie de mai. Fierbinte. Nedreapta, partinitoare, razbunatoare, ucigatoare, totusi naiva. Completa.
Like this:
Whatever happens tomorrow, we’ve had today!
I want you, I need you, I love you, I miss you like crazy!
Nobody baby, but you and me!
Like this:
10
Dec
11
Poveste de iarna – Mara si Mihai
[Ingropati in zapada pana la suflet, cu mainile calde, obrajii reci.]
-De ce-mi eviti privirea, Mihai? Odata te pierdeai in ochii mei ca intr-o prapastie fara capat si mi te aruncai in brate intr-o uitare de sine pe cat de dulce, pe atat de bolnava.
-Cred ca am incetat sa te mai vad. Mara, aminteste-mi cine esti!
-Nu stiu cine sunt; iti pot spune doar ca obisnuiai sa ma numesti “a ta“, eram iubita ta. Eram cea cu care nu te-ai fi jucat vreodata, cea pe care n-ai fi ranit-o-n veci, cea pentru care ai fi renuntat la tine. Insa, m-ai lasat undeva in varful unui deget, intr-un colt al ochiului.
-Dar nu te simt, nu te vad.
-Pentru ca m-ai uitat acolo. Aminteste-ti de mine! Aminteste-ti de ce ma iubeai! Aminteste-ti ca inca sunt cea a carei intreaga lume esti.
…
-Mara,te pierd?
-Nu ma pierzi, ne pierzi. Ne pierdem si e un drum cu un singur sens. Nu putem depasi, nu ne putem intoarce; putem doar sa inaintam. Ramane de vazut spre ce anume. Sper ca spre noi.
-Totusi, nu mi te-amintesc. Cine spuneai ca esti?
-Cea care te iubeste, Mihai. Sunt cea care te iubeste.
SocialVibe