She acts like summer and walks like rain

Sa porti un trup de femeie

cristina — Sun, 05 Feb 2012 21:00:36 +0000

Adrian Paunescu – Cantec Femeiesc

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…

Adrian Paunescu – Durere femeiasca

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
si-acum, ne omoram sarguincios
si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
si credeti ca nu-i vorba despre voi.
si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
si pan-adorm copiii, asteptati.

Tinerete trecuta

cristina — Tue, 31 Jan 2012 09:03:09 +0000

Poze vechi, scrisorele delicat aranjate cu o grija feciorelnica, scrise de o mana tremuranda si vesnic indragostita. Au trecut ani si ani peste ele, dar inca emana acel parfum al vremurilor trecute si al iubirii sincere, protejata de ochii scrutatori ai timpului. Ce vremuri frumoase cand ii ingaduiai sufletului sa viseze si sa se exprime, pictandu-l pe o foaie veche, galbena, roasa de atatea dimineti petrecute impreuna cu el, de atatea seri in care adormeai asteptandu-l.
Iti amintesti, mama?

Mara si Mihai(II)

cristina — Thu, 12 Jan 2012 22:23:08 +0000

Ii placea sa adoarma langa Mihai. Sa stea sub patura. Impreuna. Cu capul pe pieptul lui. Fara sa vorbeasca. Cu nasul in parul ei. Cu degetele cutreierandu-i nestingherite fiecare centimetru din corp. Cu ochii lui mici si privirea senina care ii urmarea fiecare miscare. Ii placea cand ii desena pe spate cele 3 cercuri. Era secretul lor, erau cercurile lor. Ii desenase si ea, odata, ceva pe spate. Niste litere aruncate si o particica din ea.
Ii placea sa se trezeasca in bratele sale. Sa ii spuna cat de frumoasa e dimineata.Ii placea mutrita lui somnoroasa si vocea usor ragusita. Ii placea ca se trezea inaintea ei si o saruta pana cand incepea sa se pisiceasca si sa deschida putin un ochi. Ii placea ca atunci cand adormea din nou, ii masa usor spatele si se juca in parul ei ravasit. Statea minute in sir sa o priveasca. Statea ore in sir in bratele lui. Zambind.
Le placea Vama. Ascultau Vama. Cantau Vama. Ii placea cand o tinea in brate si statea cu capul pe umarul lui in timp ce conducea. Noaptea. Ii placea noaptea. Orasul parea impacat,iar ei singuri. Putea fi ea. Puteau fi ei.
Hand in hand.
.
.
.
-Esti a mea, Mara!

Utopia

cristina — Thu, 29 Dec 2011 13:00:57 +0000

This is what love’s supposed to be

Devastating

cristina — Thu, 29 Dec 2011 01:41:27 +0000

Iubirea chiar e “devastating”. La propriu si nu in modul frumos cu care ma obisnuisem pentru o perioada buna de timp. Simplu, dur, brut. Sentimentul e frumos, purtatorii il strica!

Love has to be devastating

cristina — Sat, 24 Dec 2011 01:30:23 +0000

Devastatoare, ravasitoare, tulburatoare pana la extaz, dar nu pustiitoare. Mereu la un pas de confuzie, totusi niciodata obscura. Incurcata, zapacita pana la metastaza, nelipsita de o orientare abstracta. Invaluitoare, ametitoare si amara ca un pahar de whiskey. Nelipsita, dar mereu indepartata. Dezastruos de imperfecta, simpla in complexitatea ei, usor diafana. Vijelioasa ca un uragan, te lasa fara judecata si fara vaz. Acaparatoare, nebuna, vulcanica, insetata, mereu zbuciumata. Asurzitoare pentru ei, muta pentru ceilalti. Dulce, linistitoare si racoritoare ca o ploaie de mai. Fierbinte. Nedreapta, partinitoare, razbunatoare, ucigatoare, totusi naiva. Completa.

One day/Like crazy/Blue valentine

cristina — Sun, 11 Dec 2011 20:21:25 +0000

Whatever happens tomorrow, we’ve had today!

I want you, I need you, I love you, I miss you like crazy!

Nobody baby, but you and me!

Poveste de iarna – Mara si Mihai

cristina — Sat, 10 Dec 2011 21:35:43 +0000

[Ingropati in zapada pana la suflet, cu mainile calde, obrajii reci.]
-De ce-mi eviti privirea, Mihai? Odata te pierdeai in ochii mei ca intr-o prapastie fara capat si mi te aruncai in brate intr-o uitare de sine pe cat de dulce, pe atat de bolnava.
-Cred ca am incetat sa te mai vad. Mara, aminteste-mi cine esti!
-Nu stiu cine sunt; iti pot spune doar ca obisnuiai sa ma numesti “a ta“, eram iubita ta. Eram cea cu care nu te-ai fi jucat vreodata, cea pe care n-ai fi ranit-o-n veci, cea pentru care ai fi renuntat la tine. Insa, m-ai lasat undeva in varful unui deget, intr-un colt al ochiului.
-Dar nu te simt, nu te vad.
-Pentru ca m-ai uitat acolo. Aminteste-ti de mine! Aminteste-ti de ce ma iubeai! Aminteste-ti ca inca sunt cea a carei intreaga lume esti.
…
-Mara,te pierd?
-Nu ma pierzi, ne pierzi. Ne pierdem si e un drum cu un singur sens. Nu putem depasi, nu ne putem intoarce; putem doar sa inaintam. Ramane de vazut spre ce anume. Sper ca spre noi.
-Totusi, nu mi te-amintesc. Cine spuneai ca esti?
-Cea care te iubeste, Mihai. Sunt cea care te iubeste.

Lyrics

cristina — Fri, 09 Dec 2011 19:55:17 +0000

Nu-mi sta in fire sa postez versurile diverselor melodii care imi plac, dar astea sunt probabil cele mai frumoase pe care le-am auzit de muuulta vreme. Amalgam de emotii intr-o tiribomba.

Bosquito-Cand ingerii pleaca

De o noapte tot te privesc
Si ma arde vina
Ca nu pot vreodata sa-ti spun
Ca imi esti lumina

Dormi usor si-n brate ma ierti
Si-mi respiri in mana
Tu ti-ai pus si suflet chezas
Iar eu-ti dau furtuna

Cand ingerii pleaca
Demonul sunt eu
Strange-ma sa uit de mine
La pieptul tau, la pieptul tau
Cand ingerii pleaca..

Esti frumoasa asa cum nu e
Si cum n-a fost nimeni
Te trezesti si iar n-o sa-ti spun
Ca si ieri si maine

Cum ma-mbrac cu zambetul tau
Orice iad dispare
Ca zapada ninsa-n desert
Dimineata in soare

Cand ingerii pleaca
Demonul sunt eu
Strange-ma sa uit de mine
La pieptul tau, la pieptul tau

Cand ingerii pleaca
Cand ingerii cad
Mai ascunde-ma odata
La pieptul tau, la pieptul tau
Cand ingerii pleaca…

Viata mea fost ca un vant
Care bate intruna
M-a muscat de suflet mereu
Floare carnivora
Ai rabdare copil al meu
Inima-mi dezleaga
Si-ai sa vezi ca eu m-am nascut
Sa te fac intreaga

Cand ingerii pleaca
Demonul sunt eu
Strange-ma sa uit de mine
La pieptul tau, la pieptul tau
Cand ingerii pleaca
Cand ingerii pleaca..
Cand ingerii cad
Mai ascunde-ma odata
La pieptul tau, la pieptul tau
Cand ingerii pleacaaaa
Cand ingerii pleacaaaa
Cand ingerii pleaca
Cand ingerii pleaca
Tu nu esti aici
Cand ingerii pleaca
Cand ingerii pleaca
Tu nu esti aici

Si s-a-ngropat in iarna

cristina — Fri, 09 Dec 2011 19:22:02 +0000

E un fel de ceva in aer, un miros de galagie, mii de chestii ce zvacnesc direct din inima si se intrec prin artere. Competitia e acerba. Isi ridica usor nasul de un trandafiriu inghetat si priveste spre cer. Nu mai vazuse cerul de ceva timp; era albastru. Frumoasa culoare pentru un cer, gandi ea. Cine o fi potrivit culorile astea atat de bine? Dar cand o fi incetat sa mai fie toamna? Si cum de n-a observat ea marea trecere? Se gasi pierduta printe schelete de frunze si umbre de copaci. Cat de batrani or fi fost copacii aia? De fapt, la ce varsta poate fi un copac considerat batran? Sau poate copacii nu imbatranesc, poate iese viata din ei, asa, dintr-odata. Poate tot asa s-a intamplat si cu toamna – pur si simplu a iesit viata din ea cand un picior strain a strivit o creanga uscata. Trosc! Si apoi a venit iarna. Trecuse un anotimp intreg peste ea. Si brusc s-a trezit.
Si s-a-ngropat in iarna. Pana la genunchi, deocamdata.