Arhivă pentru Septembrie 2010

07
Sep
10

The secret life of bees

“Mi-am ucis mama pe când aveam patru ani. Asta e tot ceea ce ştiu despre mine”.

Coplesitor. Nu, nu e un titlu din stirile de la ora 17, sunt frazele ce marcheaza inceputul dramei Viata secreta a albinelor. Filmul, in regia Ginei Prince-Bythewood, este o adaptare a romanului lui Sue Monk Kidd si prezinta drumul parcurs de o copila in cautarea afectiunii materne. Lily Owens, o adolescenta de 14 ani dintr-un orasel din Carolina de Sud, locuieste impreuna cu tatal sau abuziv si cu angajata familiei, o femeie de culoare pe nume Rosalene, la o ferma de piersici. Dupa ce Rosalene isi apara cu mandrie demnitatea in fata unuia dintre cei mai mari rasisti din oras si totodata unul dintre cei mai bogati, iar micuta Lily are o disputa cu tatal sau, cele doua fug impreuna in oraselul din care se pare ca provenea mama fetitei. Ironia sortii face ca acestea sa isi gaseasca un adapost tocmai in sanul familiei in care crescuse si mama acesteia. Timpul petrecut cu surorile Boatwright pune viata intr-o alta balanta pentru cele doua, dar in special pentru micuta Lily, care a gasit raspunsurile mult cautate si dragostea nu a una, ci a trei mame.

 Va intrebati ce rol au albinele in toata povestea asta? Pe langa faptul ca surorile practicau apicultura, se pare ca fiecare a invatat de la albine ce inseamna increderea in propriile puteri si in ceilalti, vointa si dragostea si siguranta unui camin.

Ce am invatat din filmul asta? Ca intamplator, oricine poate iubi.

Anunțuri
03
Sep
10

cadoul perfect.

Australianul in varsta de 35 de ani, Kristian Anderson, a fost diagnosticat cu cancer in octombrie anul trecut, iar de atunci sotia sa i-a fost mereu alaturi, oferindu-i tot sprijinul moral de care avea nevoie. De aceea a ales sa se revanseze fata de ea printr-un cadou mai putin obisnuit: a realizat un clip video prin care i-a „spus” cat de mult inseamna pentru el. „Fara tine..viata nu are rost. Am nevoie de tine ca de un leac pentru cancer.”, i-a transmis barbatul cu ajutorul unor cartoane. Cum spuneam, cadoul perfect.

02
Sep
10

De toamna

Bai mi-e dor. Sincer. Mi-e dor de copilarie, mi-e dor de gradinita, de prima mea „dragoste” (asta se intampla pe la 5 ani), de prima mea cearta cu cea mai buna prietena pentru un baiat (aceeasi varsta). Mi-e dor de ziarul din care am citit primele cuvinte, de ziua in care am scris primele litere, de strabunicul meu (ii spuneam Mosu’ si el a fost cel care m-a invatat sa numar pana la 10, sa fac operatii cu adunari si scaderi, sa am incredere in mine si sa fiu ambitioasa. Pacat ca am pierdut fituicile pe care mi-am notat ultima lectie). Mi-e dor de ciresele alea bune pe care le are bunica in gradina, de primul meu jurnal in care scriam despre baiatul blond cu ochi albastri. Mi-e dor de prima oara cand am urcat pe scena si de mandria care se citea in privirea mamei; nu i-am mai dat prea multe motive de mandrie de atunci si de asta a fost un moment memorabil. Mi-e dor de perioada aia in care eram mica, draguta si visatoare si spuneam : Cand voi fi mare, voi fi cantareata! Si chiar credeam. Mi-e dor de iernile alea frumoase cu nametii de un metru care pe vremea aia erau mai mari decat mine si de omul ala de zapada pe care l-am facut impreuna cu mama in gradina, langa marul ala batran pe care l-a taiat tata acum 2 veri. Mi-e dor de prima zi in care mi-am tinut fratele in brate. Era atat de mic si urat si totusi stiam ca il voi iubi din tot sufletul. Mi-e dor de primul meu ghiozdan, chiar daca l-am urat pentru ca era roz, motiv pentru care i-am rupt fermoarul „din intamplare”. Ups! Mi-e dor de fericirea pe care am simtit-o cand am aflat ca Mos Craciun nu exista pentru ca mi s-a demonstrat ca aveam dreptate sa nu cred in el. Mi-e dor sa ii impletesc parul papusii in rochita verde cu palarioara alba. Mi-e dor de primii 10 ani asa cum la 20 imi va fi dor de ultimii 10. Mi-e dor si intotdeauna imi va fi dor de ceva. Dar stii de ce anume imi mai era dor? Sa prind rasaritul, sa stau in pat si sa ma uit pe geam. Si ghici ce? Asta fac. E  6 dimineata si eu nu am somn. A venit toamna si sunt bucuroasa. Nu mi-e dor de vara.

01
Sep
10

and she’s back!

Vinovata? Nu, nu, nu, acordati-mi prezumtia de nevinovatie, e dreptul meu! Stiu ca am absentat cam multicel, darrr exista o explicatie! Vecini batuti in cap cu parul, cablul de net taiat in mod misterios de persoane inca necunoscute mie, parinti nu tocmai dornici sa se implice in rezolvarea acestei „probleme existentiale” – astea sunt motivele pentru care Cristinuta nu a avut net pentru mai mult de o luna. O luna oameni buni, o lunaa! So, have mercy!

Deci, ce s-a mai intamplat? Ce mai e nou? Pentru ca trebuie sa recunosc: am fost cam deconectata si nu prea ma mai misc in acelasi ritm cu ceilalti. Tot ce stiu e ca e vara si e caldura mare, mon cher! Sau stai putin, asta era acum 2 zile pentru ca in ultimele 48 de ore numai caldura nu a fost.

In fine, un singur lucru mi-a captat atentia si aici ma refer la tragedia de la maternitatea din Giulesti. E strigator la cer cum intr-o maternitate pot exista instalatii improvizate si cum vietile nou-nascutilor si a tinerelor mame sunt puse in pericol. Ca sa nu mai vorbim de incompetenta asistentei care a parasit salonul in mod nejustificat. Rezultat: 4 bebelusi morti, 7 cu arsuri grave pe mai mult de 50% din suprafata corpului si cu afectiuni ale cailor respiratorii, copii nascuti prematur, parinti ingroziti, haos general.

E dubios cum locul in care trebuie sa primesti de obicei viata se poate transforma in cateva clipe intr-un loc in care ti se ia viata. Sistemul sanitar e la pamant. Felicitari si..sanatate!




about.

vede perna murdara pe care il asteapta ea:
"iarta-ma, ti-am furat o geana"..

Blog Stats

  • 10,927 hits
Septembrie 2010
L M M M V S D
« Iul   Oct »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

%d blogeri au apreciat asta: