Arhivă pentru Decembrie 2012

24
Dec
12

Fight for me!

Nu asta ne dorim toti? O persoana..nu, nu – acea persoana care sa lupte pentru noi no matter what? Unii o gasesc, altii continua sa o caute. Unii cred ca o gasesc, dar pana la urma se dovedeste a nu fi chiar atat de dornica pe cat au sperat, pe cat au crezut. Si atunci iti spui ca a fost totul in van. Nu e un mod egoist de a privi lucrurile, nu? Nu e egoist sa ti doresti siguranta si incredere, nu? Sa stii ca at the end of the day, tu contezi? Sa stii ca esti suficient de important? Uneori faci lucruri doar pentru a urmari indeaproape efectul. Si cand rezultatul nu e cel asteptat, atunci ce? Ai rabdare sa se petreaca o schimbare? Mai ai rabdare chiar si cand ai ajuns la capatul ei?
Esti om.
Ai asteptari. E uman. Ai dorinte. E uman. Esti egoist. E uman. Vrei. E uman. In momentul in care nu mai primesti ce ar trebui devii mai putin uman. Nu jocul, ci jucatorii dezumanizeaza.
Ai nevoie de un motiv sa crezi. Nu-l primesti, ti se refuza constient sau involuntar. Mai crezi? Cat mai crezi? Mai astepti? Dar cat sa mai astepti?
Pui punct, dar nu cumva e urmat de o virgula?312574_460291604034015_661374169_n

16
Dec
12

Portrait

“- Cauţi dragostea perfectă?
– Nu chiar. Nici vorbă să ţintesc la aşa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îţi spun acum că vreau să mănânc nişte căpşuni şi tu laşi totul baltă şi dai fuga să-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gâfâind şi mi le întinzi, dar în clipa aceea eu îţi spun că nu mai am chef de ele şi le arunc pe fereastră. Aşa ceva caut eu.
– Ce legătură are asta cu dragostea?
– Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viaţa unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante.
– Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră?
– Exact. Şi în clipa aceea aş dorii ca băiatul să-mi spună: “A, am înţeles. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un măgar, un insensibil. Plec să-ţi iau altceva, ca să mă ierţi. Şarlotă sau plăcintă cu brânză?”
– Şi tu cum ai reacţiona?
– I-aş da toată dragostea mea.”
390972_2950198751976_890299171_n

05
Dec
12

Miss (less) independent

Chain reaction. O reactie starneste o alta. De asta am avut parte astazi cand am surprins expresia cuiva ca reactie la o amintire ce i-a intrat in ochi, reactie care la randu-i a declansat o alta in mintea mea. 4 cuvinte rostite, „nici nu ii pasa„, au fost suficiente pentru a provoca eruptia unui vulcan pe care incercam sa-l mentin inactiv. A urmat o eruptie teribila, o explozie de imagini si idei. So…
Nu e curios cum ne declaram a fi persoane independente, cum sustinem ca singurele lucruri care conteaza suntem noi si imaginea noastra despre noi, cum suntem pregatiti sa bagam pana si mana in foc intru sustinerea ideii ca suntem fiinte rationale care se dezvolta independent de parerea sau dezaprobarea altora? Nu e si mai curios cum intr-un moment de epiphany realizezi ca te amagesti singur? Sustii ca singura persoana de a carei aprobare ai nevoie si de feedback-ul careia iti pasa esti tu, nimeni altul, insa exista undeva acolo o persoana vesnic nemultumita de ceea ce esti; nu orice persoana, ci una de care iti pasa, de incurajarea si multumirea careia ai nevoie. Si aceasta persoana este singura care te poate smulge din radacini, care te poate planta in mijlocul unei tornade si, totodata, e singura care nu ar trebui s o faca. Dar o face. In mod constant. E cea care ar trebui si ar fi trebuit sa fie langa tine, dar n-a fost si totusi are pretentii si asteptari din partea ta nejustificat de mari. E cea care te poate dobori cu o privire, cu un cuvant sau prin absenta lor. Asa ca dai tot ce ai mai bun, incerci sa te ridici la nivelul asteptarilor, dar pe masura ce atingi un nivel constati ca termenii jocului s-au schimbat, regulile sunt altele, destinatia e in continuare mult prea departe. Si o iei de la capat in contextul noului joc, iti stabilesti alte scopuri, alte obiective care, din nou, odata indeplinite devin insuficiente, egale cu zero, iar efortul depus ramane in continuare intr-o zona lipsita de importanta. Multumirea lui si fericirea ta se transforma din ce in ce mai mult in chestii inaccesibile, utopice. Si, natural, te gandesti ca „nici nu ii pasa
„, dar vrei sa-i pese, vrei sa contezi, ai nevoie de acea apreciere, de acea aprobare, de acea vorba buna, de acel „sunt mandru/-a de tine„. Si nu le obtii, iar asta e momentul in care intervine frustrarea. Si pe masura ce simti ca te apropii, dar realizezi ca nu faci decat sa te indepartezi, ca nu faci decat sa urci o scara rulanta in sens invers, frustrarea se amplifica, iti pierzi din incredere, din curaj, din determinare, din individualitate. Si te intrebi care e problema, dar nu realizezi ca intrebarea e formulata gresit. corect ar fi „la cine e problema?„. Analizeaza-ti eforturile, asteptarile personale si cele externe existente la un anumit T0 si inceteaza sa le raportezi la actualul T1. Ti-ai dus la indeplinire task-ul, misiunea, obiectivul in contextul cerintelor din T0, insa conditiile schimbate in T1 reprezinta factorii externi, reprezinta o modificare a regulilor in timpul jocului, lucru cunoscut ca fiind deloc fairplay. Adica daca asteptarile respectivului s-au schimbat pe parcursul sau la finalul jocului, asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu tine sau cu eforturile depuse de tine. Inseamna doar ca persoana in cauza nu e constanta sau ca pur si simplu nu-ti poate accepta reusita, caz in care problema nu e la tine. Era o chestie „inainte sa te desconsideri, asigura-te ca nu esti inconjurat de prosti„, deci inainte sa-ti formezi o parere proasta despre tine, asigura-te ca esti inconjurat de cine trebuie si ca te raportezi la ce trebuie. Simplut cu teoria, al dracu’ de greu cu practica!
Dar adevarul e ca oricat de mult ai incerca sa reprimi anumite chestii, sa nu deformezi imaginea pe care o ai despre tine prin prisma asteptarilor externe nefondate, sa te detasezi de parerea/aprobarea/multumirea altora, inca exista acea persoana capabila sa te aduca la extreme. Intreaga bucurie provocata de un oarecare obiectiv atins e stirbita complet de o simpla doza de indiferenta. Nu e sanatos, e o chestie chiar bolnava. „Nici nu ii pasa” e doar o parafrazare pentru „as vrea sa-i pese pentru ca mie imi pasa„, e doar un alt fel de a spune „m-am dat peste cap sa-i obtin aprobarea, suportul, dar nu apreciaza nici rezultatul, nici efortul„. „Nici nu ii pasa” e, de fapt, o sintagma mult prea puternica si incarcata emotional si poate fi definita simplu printr-un gol in stomac, un nod in gat si o tornada la nivelul pieptului. Simultan.
Goal: 5 years from now, from X: So proud of you!




about.

vede perna murdara pe care il asteapta ea:
"iarta-ma, ti-am furat o geana"..

Blog Stats

  • 10,893 hits
Decembrie 2012
L M M M V S D
« Noi   Ian »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

%d blogeri au apreciat asta: