Poezie, poezie

Lucian Blaga

Dorul

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: „Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.

 

Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea – vesnicii.

 

 

Romeo Morari

Asemanari

Eu toamnei te aseaman tot mai mult…

ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult:
Ai vocea clara ca o dimineata;
te-nvalui in mister ca seara-n ceata;
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet – lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa;
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus – vioara;
ma ametesti ca vinul din podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii – norii…

… si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?

 

 

Edith Södergran
Dragoste

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;
am lasat-o pe-o stînca, pe tarm,
si-am venit la tine goala ca o femeie.
Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,
am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.
M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam
unei fiinte vazute în vis,
am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,
nu-ti stiam decît mîngîierile ce ma tineau prizoniera.
Si tu ai luat surîzînd o oglinda si m-ai rugat:
priveste-te-n ea!
Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere
si cadeau în pulbere,
am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia
decît sa dispara,
O, strînge-ma tare în brate, atît de tare încît sa
nu-mi mai trebuie nimic altceva.