Ii vazu silueta pe o strada aglomerata sau cel putin asa credea. Acelasi par dezordonat si ars de soare, aceeasi suvita care nu-i dadea pace si spre care sufla de fiecare data ambitios, vizibil iritata. Tragea cu sete dintr-o tigara, desi nu-i era caracteristic sa fumeze din mers. Pesemne ca era grabita, desi tocurile cui n-o ajutau prea tare. Cu toate astea, mersu-i hotarat parea mai degraba un dans. Oh, se explica, uite-i castile! Asculta probabil Radiohead, dar el n-ar fi putut sti vreodata asta. Era ceva schimbat la ea, parea fericita. Nu intelegea de ce. Era alta barbat in viata ei? I s-a indeplinit vreunul dintre visele pe care le avea si pe care el oricum nu le cunostea? Sau pur si simplu bause o cafea cu scortisoara? Nu putea sti raspunsul la vreuna dintre intrebari, desi acum si-ar fi dat un an din viata sa-l afle.
De ce e fericita? Mai mult de atat, de ce e fericita fara el? Oare nu-l mai iubea? Cum a putut sterge atatia ani dintr-odata?
O prinse de mana.
-Clara?
Alt pachet de tigari terminat prematur. Fuma mult in ultimul timp si, desi nu-i placea, nu dadea semne ca ar inceta sa o faca. Tigara era, curios, singura constanta din viata ei. Oh, si avea nevoie de o constanta! Era o zi buna, prima zi buna dupa o lunga agonie. Prima zi buna dupa ce omul caruia i-a oferit tot ce a avut a decis ca nu e suficient. Prima zi buna dupa ce acelasi om a decis ca nu merita efortul. Niciun efort. Prima zi buna dupa ce a realizat ca nu e iubita. Si nici n-a fost vreodata. Prima zi buna dupa ce Mihnea i-a spus, clar si raspicat si dupa ce-i demonstrase in prealabil, ca nu va misca un deget pentru a o face fericita.
Asa ca si-a pus fericirea in propriile maini, s-a urcat pe tocuri, si-a conturat buzele cu rosu si a decis ca merita. Merita sa fie fericita.
S-a oprit confuza, recunoscand degetele de pe bratul ei. I-a intalnit privirea, i-a zambit si i-a raspuns.
-Nu.
She acts like summer and walks like rain 