Beyond Youth Potential. E o chestie foarte misto, recomand. Am aplicat si eu ca tot omu’, pardon – studentu’ dornic sa se implice, sa faca chestii, sa nu stea pe bara. Trece o zi, trec doua, trec cinci, ma gandesc ca na, nu le-a placut oamenilor de mine, au gasit tineri mai dornici, mai pasionati, mai altfel.
Zi mohorata. Nervi intinsi la maxim si gadilati cu nesimtire cu o lama ruginita. Until.. Stau cumintica in metrou, astept sa ajung mai repede la Pacii sa-mi fac un ceai fierbinte si sa vegetez pentru tot restul zilei. Change of plans. Suna telefonul. Agitatie, semnal putin spre deloc, se aude vag o voce pe fundal. Revin eu cu un telefon apoi, zic. Ajung in fata scarii si in timp ce formez numarul la interfon, imi amintesc ca ma sunase cineva. Era Doina. Doina de la asociatia
BYP. Imi spune ca le-am placut si ca vor sa ne vedem la training-uri. Super, zic! Asa ca weekend-ul asta am avut sansa sa cunosc echipa BYP si sa lucram impreuna. Niste oameni foarte misto, o atmosfera super tare, o locatie cel putin interesanta si un flux de informatii pe care nu mai mai saturam sa le asimilez. Chiar imi parea rau ca s-a terminat. La inceput nu stiam despre ce e vorba, cu ce se mananca toata chestiunea; stiam doar ca ma pot dezvolta in zona asta de project management. Si mi-a placut al dracu’ de mult! Am interactionat pentru prima data cu domeniul asta, iar eu de obicei nu ma avant in necunoscut fara corzi de sustinere si cu siguranta nu ma indragostesc din prima de ceva ce mi-e strain, dar spre surprinderea mea, mai vreau! Mi-a placut sa fac parte din echipa si sper sa si raman in urma interviului de miercuri. Tine-mi pumnii!