Nu mor oamenii cand vor cainii !

Sau da?

Pai avem una bucata tara superba, de oameni cinstiti si muncitori, avem caini, putini la numar, care bantuie strazile, dar desigur,sunt animale complet inofensive, vaccinate & so on, avem un reprezentant al tarii care prezinta un mare grad de incredere si unde mai pui ca suntem protejati de niste autoritati mult prea competente care iau deciziile potrivite la momentul, care este si el desigur, potrivit.

Suna alarma, e dimineata! Traim in Romanica, bai nene, o tara de rahat unde cocalarimea si pitiponceala e in floare, unde intalnesti oameni de calitate indoielnica la tot pasul, oameni care n-au grija de capra lor si se bucura cand moare a vecinului. Avem de asemenea si strazi, stradute, ulicioare pavate cu maidanezi din belsug care se uita la tine si se gandesc ce sa manance acum si ce anume din tine sa mai pastreze pentru cina, dar altfel sunt animale ok. La asta adaugam si imaginea unui asa zis presedinte care se incapataneaza sa nu-si paraseasca postul pana nu ne dam dracu toti, cu mic si mare, dar mai ales cu mic, si autoritatiile care danseaza in sensul in care Base roteste de carma (a tarii,evident,nu a vasului din flota vanduta).

Acestea fiind spuse, mai mira pe cineva faptul ca nu se iau niciodata masurile necesare la timp? Surprinde pe cineva ca a trebuit sa moara un copil sfasiat de caini pentru a se aprinde un beculet unde trebuie? Ce-i drept, e cam tarziu, e prea tarziu. Solutia finala : eutanasierea. Stiu, acum par un Hitler in miniatura, dar in ritmul in care se misca lucrurile in iubita tarisoara, e singura solutie cu rezultat vizibil. Imi plac cainii,imi plac animalele, si in mod normal i-as condamna pe cei care gandesc asa cum o fac eu acum, dar sunt multi, frate, exagerat de multi. Si vina e a babelor ocrotitoare si iubitoare de caini si a autoritatilor care au intarziat (chiar si pana-n ziua de azi) sa faca ceva. Cat inca se mai putea face ceva, zic si eu. Nu e vina cainilor, sunt animale, isi urmeaza instinctul, reactioneaza la foame, dar nu vreau sa-mi iasa maine fratele pe strada si sa se intoarca acasa desfigurat sau sa nu se mai intoarca deloc. Asa ca daca n-au fost in stare sa faca ceva pana acum si nu s-a gandit nimeni ca le-ar sta mai bine intr-un adapost, eu nu simt o nevoie nebuna sa traiesc cu roadele incompetentei lor. Oricat de inuman ar parea, e singura solutie, si oricat de inumana as parea, aleg viata mea in locul celei a unui caine.

Cum sa-ti explic, daca nu-i eutanasiem, avem o solutie simpla simpluta: legam frumusel copiii in lesa sub stricta supraveghere a bunicutelor atlete si pregatite sa traiasca in conditii de jungla urbana. Hai ca-i usor! Stang, drept, stang, drept !