Nu cred ca am vazut vreodata ceva mai frumos. Toata inocenta si fericirea asta e contagioasa. Pentru ca de multe ori, daca nu intotdeauna, uitam sa ne bucuram de lucrurile simple. Tu de cand n-ai mai dansat in ploaie?
Imi amintesc ca atunci cand eram mica, mica, eram fascinata de ploaie. Si oricat de tare ma ingrozeau tunetele si fulgerele, nu-mi dezlipeam nasul de fereastra. Stateam si uitam sa mai clipesc. Se intampla ceva magic de partea cealalta a sticlei si nu intelegeam. Dar nici nu incercam. Asa pierzi frumusetea, prin explicatii inutile.
N-am mai facut asta de atat de mult timp incat nici nu-mi mai amintesc. Am ratat prea multe ploi.
Dimineata. Azi ploua altfel. E un „altfel” bun, placut, calduros. Si nu vreau sa se opreasca ploaia, ci doar clipa. Clipa asta, aici, acum! Piele zgribulita, gene adormite, temeri, chills all down my spine . Ma invelesti cu tine si dispar toate. Mi-era dor.
Lasati ploaia sa ma îmbratiseze de la tâmple pâna la glezne,
Iubitii mei, priviti dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-si ascunde ca pe-o patima vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
…
De frânghiile ploii ma catar, ma leg, ma apuc
Sa fac legatura-ntre voi si-ntre stele.
Stiu, voi iubiti parul meu grav si nauc,
Voua va plac flacarile tâmplelor mele.
Priviti pâna o sa vi se atinga privirea de vânt
Bratele mele ca niste fulgere vii, jucause –
Ochii mei n-au catat niciodata-n pamânt,
Gleznele mele n-au purtat niciodata catuse!
Lasati ploaia sa ma îmbratiseze si destrame-ma vântul,
lubiti-mi liberul dans fluturat peste voi –
Genunchii mei n-au sarutat niciodata pamântul,
Parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi!
Descântec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui „Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă „Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…
E un soi de moleseala in aer, o amorteala in oase si o urma destul de bine ascunsa de neliniste pe chip. Ploi, tunete, fulgere ! Vremea asta e cu adevarat molipsitoare. Cafea sau ciocolata calda ? Raman la a doua varianta, pare cea mai potrivita. Muzica, film, carte ? Nu, prefer sa lenevesc. Sau sa scriu. O imbratisare sau un sarut pe frunte ? Le vreau pe amandoua si nu numai atat.
Stropi de ploaie, un umar gol, suvite ude de par pe spatele cald, picioare ce danseaza neobosite. Visare, nebunie, delir !
She acts like summer and walks like rain 